Braconajul in mediile acvatice cu afectarea ecosistemelor

Braconajul in mediile acvatice cu afectarea ecosistemelor

braconajul_in_ecosistemele_acvatice_400Braconajul este o infractiune care consta in practicarea pescuitului ilegal. El s-a practicat din cele mai vechi timpuri, adica de atunci de cand au fost stabilite primele reglementari pentru pescuit. Scopul braconajului este simplu: prinderea unei cantitati cat mai mare de peste intr-un timp cat mai scurt, indiferent de consecinte. Se poate considera ca braconajul se face din doua motive: considerente economice, in ultimii ani nivelul de trai al populatiei a inregistrat o scadere alarmanta si in consecinta aceasta adus printre altele si la aparitia unei grele poveri pentru fondul piscicol romanesc sau din exces de zel, al pasiunii care se transforma la anumiti indivizi in sadism - placerea de a ucide. Oricare ar fi motivul desfasurarii acestei activitati, urmarile sunt ingrozitoare. Pentru a intelege efectele braconajului asupra ecosistemele acvatice este importanta cunoasterea formelor de viata existente aici si legaturile ce se stabilesc intre ele. Apa constituie unul din izvoarele primare ale vietii pe pamant, este mediul in care traiesc cele mai numeroase si diverse organisme. În natura nu se gaseste apa fara viata, de la cele mai simple la cele mai complexe forme. Din perspectiva actuala a hidrologiei si ecologiei un bazin acvatic - lac, curs de apa -constituie un ecosistem, adica o unitate functionala fundamentala de transformare a materiei si energiei, incluzand in componenta sa elemente organice si anorganice. Sistemul anorganic este alcatuit din elemente ale litosferei, hidrosferei si atmosferei.

Aceste elemente prezinta o configuratie specifica si reprezinta un fragment al mediului fizic populat si transformat de organisme numit biotop. Unul din elementele cele mai importante ale biotopului il reprezinta insasi apa caracterizata de insusiri fizice (temperatura, claritate, miros, gust) si insusiri chimice (continutul de oxigen solvit, reactia apei, concentratia de saruri solvite). Sistemul biologic, format din componente organice ale biosferei atasate si adaptate la biotopul dat, reprezinta biocenoza. Gruparea organismelor acvatice, vegetale sau animale, este urmatoarea: plancton, necton si bentos. În masa apei intalnim planctonul si nectonul. Planctonul cuprinde speciile de plante si animale acvatice marunte, microscopice ce plutesc in apa. Acestea au miscari proprii foarte slabe. Planctonul se imparte in fitoplancton si zooplancton. Nectonul este format din organisme relativ mari si care, datorita miscarilor proprii, inoata activ. În afara de adevaratul necton, format din pesti, exista si un micronecton alcatuit din diferite nevertebrate si stadii larvare ale amfibienilor. Tot in aceasta categorie intra si mamiferele acvatice. Bentosul este alcatuit din organisme acvatice care traiesc pe fundul apei sau in apropierea acestuia. În apa lumea vegetala este reprezentata de bacterii, ciuperci, alge si plante superioare. Lumea animala este reprezentata de protozoare, rotifere, viermi, crustacee, moluste, insecte si pesti, amfibieni, reptile, mamifere.

Legaturile ce se stabilesc intre organismele acvatice au la baza un schimb permanent de materie si energie intre elementele anorganice si biologice ale ecosistemului. Acest schimb le reuneste intr-un tot unitar. Schimbul de materie si energie este format din doua circuite: cel al materiei si cel al energiei. Circulatia materiei este reversibila: un atom asimilat si apoi pierdut de organism, dupa diverse permutari, poate ajunge din nou in corpul acestuia. Circulatia energiei este ireversibila. Atat circuitul materiei, cat si cel al energiei, in ecosistem, inregistreaza cateva etape distincte si diferitele organisme, dupa rolul pe care-l au in desfasurarea lor, se pot grupa in trei mari categorii: producatoare, consumatoare si descompunatoare. Între grupele functionale de organisme dintr-un bazin acvatic exista stranse relatii de interdependenta. În baza acestor relatii, ele isi determina si controleaza reciproc componenta calitativa si cantitativa realizandu-se astfel o stare de echilibru biocenotic. Un exemplu in acest caz este lantul trofic ce se formeaza in ecosistem. Schimbarile ce apar efecte ale diferitilor factori externi conduc la schimbarea biotopului si implicit a biocenozei. În consecinta se produc perturbari ale echilibrului biologic stabilit in decursul tipului.

Braconajul este unul dintre factorii ce influenteaza cel mai mult efectivele de specii dintr-un bazin acvatic. El produce schimbari rapide, cu intensitati variabile ale factorilor abiotici si biotici. Schimbarile produse sunt in legatura directa cu metoda folosita. Diversitatea metodelor de braconare este impresionanta. Constituie braconaj, atat incalcarea normelor legale privind pescuitul, folosirea unor unelte interzise, a substantelor otravitoare, toxice, a materialelor explozive, utilizarea unor instalatii electrice improvizate, cat si abaterea cursului apei. Astfel, in urma cercetarilor facute s-au stabilit pentru pescuitul sportiv norme cum ar fi: folosirea la pescuitul sportiv in apele de munte a unei singure undite cu doua carlige si in apele de ses a doua undite cu cel mult doua carlige fiecare; pescuitul sportiv se face de la rasaritul pana la apusul soarelui; s-au stabilit perioadele de prohibitie pentru fiecare specie de peste, in timpul carora pescuitul este interzis si pestele este lasat sa se reproduca; s-a interzis folosirea unor tipuri de momeli; s-a redus numarul maxim de bucati prinse intr-o zi de pescuit din cadrul unei specii la zece; s-au stabilit dimensiunile minime la care pestele capturat se pastreaza. Încalcarea acestor norme duce la reducerea numarului de indivizi din diferitele specii de pesti. Prin folosirea unor momeli nepermise se introduc in apa agenti patogeni, paraziti care provoaca imbolnavirea pestilor si duc la moartea acestora. Exemplarele care se situeaza sub limita minima nu au ajuns la maturitatea sexuala, deci nu s-au reprodus. Prinderea acestora si a reproducatorilor in perioadele de prohibitie impiedica reproducerea speciei respective, ducand-o pe aceasta in pragul disparitiei. La prinderea pestilor se mai folosesc diferite unelte cum ar fi: ostia, sacul, diferitele tipuri de plase, priponul.

Metodele care se bazeaza pe ranirea pestelui in vederea capturarii lui sunt nocive fiindca pentru pestele ranit, chiar daca scapa, rana sa reprezinta o poarta de intrare pentru nenumarate organisme care il vor ucide cu siguranta. Nereglementarea pescuitului in raport cu posibilitatile reale ale apei, alaturi de folosirea acestor metode total neconventionale de prindere a pestelui duc la scaderea efectivelor pana la disparitia completa a speciei. Scaderea efectivelor duce la un dezechilibru ecologic, pestii reprezentand o veriga importanta a lantului trofic din ape, si anume cea a consumatorilor. Urmarea cea mai grava a braconajului piscicol este disparitia unor specii. Exemplul cel mai elocvent este cazul lostritei (Hucho hucho), cel mai mare rapitor din apele de munte, care a disparut complet din apele din zona de nord a Moldovei. Desi a fost inclusa in cadrul speciilor pe cale de disparitie, prin braconaj au fost prinse si ultimele exemplare. Daca aceste metode au avut ca victime numai pestii, la folosirea substantelor toxice efectele sunt dezastruoase. Substantele folosite sunt diferite otravuri, dezinfectanti uneori. Prin folosirea acestora la braconat se produce in locul respectiv o puternica poluare. Aceasta are ca rezultat indepartarea aproape completa a formelor de viata, ramanand aici numai o parte din descompunatori. Efectul este direct proportional cu cantitatea de substanta folosita care depaseste cu mult valorile prag si este maxim in apele statatoare unde capacitatea apei de autoepurare si filtrare este foarte slaba. Procesele fizico-chimice ce au loc sunt: scaderea tensiunii superficiale a apei, scaderea capacitatii de sedimentare a substantelor aflate in suspensie, schimbarea pH-ului apei si reducerea cantitatii de oxigen solvit. Cei vizati sunt pestii. În cazul lor, aceste substante ataca sistemul respirator si sistemul nervos. Respiratia pestilor se face prin asimilarea oxigenului la nivelul branhiilor. Scaderea tensiunii superficiale a apei modifica viteza procesului de osmoza de la nivelul membranelor semipermeabile branhiale, ducand astfel la asimilarea unei cantitati reduse de oxigen. În cazul concentratiilor mari de substante toxice, epiteliul branhial este distrus. Aceste fenomene au ca rezultat asfixia. Tot ca reactie la prezenta substantelor toxice este si secretia supraabundenta a mucusului de pe corp, degenerarea hepatica, tulburari nervoase urmate de incetarea inimii si coagularea sangelui. Datorita capacitatii de autoepurare a raurilor in aval de locul unde s-a braconat se inregistreaza valori mai scazute a substantelor toxice folosite. Astfel, daca aici acestea nu sunt in cantitate destul de mare pentru a ucide pestele, prezenta lor totusi are urmari. Principala consecinta este cea a scaderii cantitatii de oxigen solvit.

Prezenta unor cantitati reduse de substante toxice, combinata cu lipsa de oxigen determina absorbirea unor alte substante toxice la nivelul branhiilor care nu ar fi fost absorbite in conditii normale ale ecosistemului, determinand astfel leziuni in organism. Deci, acestea nu actioneaza numai prin toxicitatea proprie, ci favorizand absorbtia altor substante toxice din apa. De asemenea, prezenta substantelor toxice duce la formarea spumelor care impiedica reoxigenarea apei, actionand ca un strat izolator intre apa si aer. Lipsa oxigenului si cantitatii de substante toxice din apa au puternice efecte nocive, mai ales in apele montane asupra speciilor din familia Salmonidae care sunt extrem de sensibile la puritatea apei, cantitatea de oxigen solvit. Concomitent cu atacul asupra pestilor, substantele folosite distrug planctonul si restul nectonului, bentosul, care toate la un loc reprezinta insasi hrana pestilor. Dupa aplicarea acestei metode, braconajul lasa intr-un ecosistem acvatic doar unii descompunatori, restul formelor de viata sunt indepartate complet. Descompunatorii aflati in aval se dezvolta in primele zile foarte mult. Aceste microorganisme consuma mai intai substantele nutritive cu care erau obisnuite ajungand la o dezvoltare maxima. Dupa ce substratul nutritiv obisnuit a fost consumat, se constata o oprire in cresterea germenilor, de o durata mai lunga sau mai scurta, in care organismele sunt obligate sa se adapteze la noul substrat format. Adaptarea lor la noul substrat, respectiv aparitia de enzime capabile de a-l ataca, si inceperea consumarii acesteia este marcata printr-o reluare a dezvoltarii germenilor si printr-o scadere a cantitatii de toxine. Adaptarea si apoi dezvoltarea florei variaza ca timp. Nu toti germenii sunt capabili de a se adapta la noul substrat si a-l metaboliza. În cazul unei actiuni bacteriostatice sau bactericide a substantelor respective se constata o disparitie progresiva a acesteia in timp, cantitatea de substanta toxica ramanand constanta. Sunt zone in care substantele toxice ajung in cantitati foarte reduse, unde acestea actioneaza mai lent, se acumuleaza in organism si unde perioada medie de supravietuire a organismelor descreste foarte rapid in raport cu cresterea concentratiei substantelor toxice. În apa se gasesc, cresc si se dezvolta multe stadii larvare ale unor insecte si amfibieni. În urma braconajului acestea mor si se produc dezechilibre in ecosistemele inconjuratoare. Curentul electric are de asemenea influente mari asupra vietatilor din apa. La plante schimburile metalice se fac prin procesul de osmoza ce are loc la nivelul membranei celulare. Socul provocat de curentul electric schimba polaritatea membranei dipolare a celulei. Prin schimbarea polaritatii sunt primiti in celula ioni care nu erau acceptati in mod obisnuit si sunt respinsi o parte din ionii care sunt necesari plantei. Astfel se deregleaza metabolismul plantei. La intensitati mari ale curentului electric are loc un blocaj membranar si planta moare. La aceeasi intensitate a curentului electric plantele superioare sunt mult mai afectate, rezistenta scazand proportional cu gradul de evolutie. In cazul animalelor, curentul electric ataca sistemul nervos, provoaca oprirea inimii. La vietatile mai mari, cum ar fi pestii, socul produs de curent rupe coloana vertebrala. La intensitati mari, moartea este instantanee, iar la intensitati mici, datorita conductibilitatii electrice a apei, majoritatea animalelor scapa, dar nu fara urmari: pestii electrocutati raman sterili, deci se pericliteaza continuitatea speciei. La folosirea explozibililor (dinamita, carbid) se produce la detonare in apa o unda de soc care are efecte mai ales asupra pestilor. În aparatul digestiv al acestora intalnim o anexa numita vezica aeriana. Aceasta este plina cu gaze si are ca functii importante cea hidrostatica si cea de echilibru. Unda de soc produsa in apa sparge aceasta vezica si pestii nu mai au cum sa-si controleze miscarile. Folosirea acestor metode de braconat duce la omorarea pestilor adulti, dar si a puietului, care moare in masa datorita sensibilitatii lui crescute. Prin abaterea cursului apei ecosistemele acvatice sunt distruse.

Prin lipsirea mediului de viata insusi, plantele si animalele mor prin asfixiere. Distrugerea ecosistemelor acvatice are influente si in ecosistemele inconjuratoare, deoarece multe vietuitoare, cum ar fi diferite mamifere si pasari isi gasesc hrana in apa. Braconajul este unul dintre cei mai periculosi factori distrugatori ai ecosistemelor acvatice. El poate reduce, transforma intr-un timp foarte scurt un rau de munte cu apa clara, intr-o masa de alge cu mirosuri ostentative, un lac plin de viata intr-o mlastina, o apa moarta.