Pescuitul, in toata splendoarea lui, este o arta. Fie ca ti-ai vazut tatal de mic facand asta si toata viata ti-ai dorit sa te poti numi pescar, fie ca a inceput ca o distractie intre prieteni, ori gustul pestelui iti incanta papilele gustative, acest sport reprezinta o relaxare si un act incarcat de entuziasm. Intre a te duce sa prinzi peste si a fi pescar este o diferenta mare, insa ambele au puncte comune, de intalnire. In articolul de astazi vom discuta cu Edi Marinescu, un om care iubeste pestele si care ne povesteste pasional despre cum decurge o zi pe balta de pescuit; avem un fata un veritabil testimonial pescaresc.
Cum a inceput totu?
Edi: De mult. Aproape ca nu-mi mai aduc aminte, dar stiu ca printre primele escapade la peste le-am facut ca si copil, pe garla. Asa era atunci. Eu stateam toata ziua langa apa si ma intorceam acasa seara, tarziu, cu doua fate. Ai mei ma certau uneori, dar cu toate astea, nu mi-au ingradit niciodata pasiunea. Cu timpul am incercat sa "fur meseie" de la cei mai batrani de pe balta. Stiu ca ma duceam si ii intrebam tot felul de chestii, chiar daca nu-i cunosteam si..acum daca ma gandesc, ii enervam la culme. Tot atunci am auzit pentru prima data "taci ca se sperie pestii". Ce stiam eu? Puneam cap la cap ce-mi spuneau pescarii si singura informatie suplimentara era de la televizor. Urmaream emisiuni pescaresti, n-aveam acces la internet. Bine, nici acum nu-mi place sa navighez. Pe net se minte, defect profesional (rade) si prefer sa vad la fata locului asa ca daca nu am timp sa merg sa-mi intind sculele pe balta, o rog pe fi-mea sa ma duca sa discut cu pescarii. Mai afli una, alta, mai o balta buna, mai o momeala. Plus ca de cand ma stiu mi-a placut sa mananc peste, se vede daca te uiti la mine ca sunt gurmand; imi place plachia, saramura, pestele fript, prajit si facut la cuptor; insa sunt cat se poate de pretentios si nu ma inteles asa bine cu toti "bucatarii".
In ce consta pregatirea?
Edi: Sunt doua tipuri de pescari: cei ce planuiesc in detaliu si cei ce merg mai degraba pe spontaneitate. Eu fac parte din prima categorie. Am prieteni care ma suna "hai ma la peste!", nu ma duc oricat de mult mi-ar placea; si Dumnezeu mi-e martor ca imi place de mor. Eu trebuie sa am totul aranjat, am nevoie de scule, de momeala. Prima data incep prin a alege o balta; de obicei auzi in stanga si in dreapta, prin piata, pe la pescarie, la prieteni care stiu de la alti prieteni ca acolo a bagat peste, ca acolo s-a prins. Pe la televizor ce sa zic? vad doar dupa ce am fost (rade). Atunci ma bucur ca eu am trecut pe acolo. Asa a fost la Sarulesti. Dupa ce m-am intors am vazut la o emisiune ca se vorbeste despre locul asta; m-am mandrit, este intr-adevar frumos. Dupa ce stii exact unde te duci si ce promite balta te pregatesti in functie de conditiile pe care ti le impune aceasta.
Ce balti recomandati?
Edi: Delta (rade); asta e pe primul loc. Am fost si in locuri care m-au incantat mai tare, dar asta cred ca a ramas undeva in sufletul meu. Acolo pescuiesti toata ziua, dormi si te trezesti pe mal, mananci peste facut cu apa din Dunare si simti cu adevarat ca traiesti, ca esti una cu natura.
Apoi as recomanda lacurile de pe langa mine; nu-s ele cine stie ce, dar le-am batut de-atatea ori incat vrea sa le pun cap de lista. Eu stau undeva in Dambovita, la optzeci de kilometri de Bucuresti. Cand vorbim intre noi, targovistenii stiu unde vrei sa mergi atunci cand vorbesti de 5. Sunt cateva lacuri in drum spre capitala si se practica acolo un pescuit frumos; In 4 prinzi caras ca palma, in 3 mai scapa si cate un salau. Am o fata, mereu ma intreaba unde ma duc "in 1, in 2, in 3, in 4, in 5?"; ea se intereseaza sa stie cat facem pana acolo, e soferul meu, ma duce si ma aduce, ma intreaba ce-am prins, le zice "fir intins" pescarilor si ma mandresc cu ea. Apoi, ceva mai departe de noi, spre Gaesti, e o balta "la Sabiesti ii zice", acolo am prins crap si ten. Balti de pescuit sunt multe, in toata tara.
In Buzau, la Mihailesti, imi place ca-i amenajat, acolo poti sa stai linistit pentru ca locurile sunt formate nu ca pe alte balti. Cu toate ca e interesant sa te duci si sa rupi crengi, sa batatoresti pamantul si sa ai grija sa nu pici in apa. Ca pescar, e imposibil sa nu fi auzit de Sarulesti, e in Calarasi si se prinde peste acolo ca la nebuni; crapi mari, captura adevarata.
Balta are peste, cum se spune. Vad pescari pe Ialomita care se bucura la fitofag, ii cred, asta inseamna sa-ti placa la peste. Eu si daca nu prind si daca prind, sunt fericit. Normal ca prefer sa ma intorc acasa incarcat, dar daca nu-i, nu-i. Mai cumparam noi de la pescarii si zicem ca l-am prins (rade), cunoscatorii stiu. Am prieteni care fac asta frecvent, dar n-ai cum sa pacalesti pescarii adevarati, e greu.
Ce trebuie sa va luati la pescuit?
Edi: Rabdare. Eu nu am de obicei; sunt repezit si ma agit, dar cand ajung in fata apei, ma calmez. Nu stiu de ce; apropiatii mereu mi-au zis ca sunt diferit. In mod normal nu sunt migalos, dar cand fac ace sau pun plumb, lucrez cu mainile unui chirurg. Cred ca explicatia vine din faptul ca imi place foarte tare. Nici cu fetele mele nu-s asa rabdator, dar ele s-au invatat cu mine si acum nu se mai supara. Apoi, mai ai nevoie de haine, in functie de locul si de anotimpul in care pescuiesti. Daca dai la copca, e evident, iti pui pana si izmene pe tine, daca te duci pe un lac unde nu e pic de adapost, chiar daca e toiul verii, trebuie sa te gandesti ca daca bate vantul trebuie sa ai o vesta, ceva, pe spate. Eu nu port sapca sau palarie asa ca imi iau umbrela daca arde soarele. In rest, iti trebuie incaltamite adecvata, nu te duci in pantofi; cizmele de cauciuc sunt ideale. Pe langa toate astea, iti pui ce ai in dotare; bine, nu tot, doar ce consideri ca iti trebuie din echipamentul de pescuit pe care il ai.
Cu ce unelte de pescuit plecati la drum?
Edi: Va grabiti. Pana la unelte, ai nevoie de mancare, iei si pentru tine, iei si pentru peste. E musai sa treci pe la un magazin pescaresc din care sa cumperi momeala. Acum au inventat astia tot felul de minuni: boaba de porumb cu ananas, cu banana, combinata, vai lume. Eu cred ca pestele trage tot mai bine la clasic: vierme, rama, mamaliguta. Am incercat, de ce sa mint? am folosit si eu de toate. Cateodata te ia disperarea pe balta ca n-ai prins nimic si schimbi ce ai in ac; odata cu varsta prinzi experienta si daca nu are cine sa te invete iti dai seama singur ca nu tine totul doar de asta. Poate nu prinzi ca e acul prea jos, poate dai la pluta si acolo se prinde mai bine pe fund, sunt multe de zis - din "bucatarie", cum s-ar spune. Eu obisnuiesc sa fac mamaliga de acasa, de seara; uneori fac doua si daca balta e aproape fac un drum inainte cu o zi si arunc nada, daca am noroc sa nu mi se ocupe locul, acolo prind peste mai mult (rade). Ramele si viermi trebuie sa miste in ac, deci sa fie vii. Minunile de care va vorbeam mai sus le cumpar din Bucuresti. Totul tine de ce peste se afla in apa: unii trag la momeli vegetale, altii, cum ar fi crapul mare, trag si la pestisori mici. Azi trage la rama, maine la vierme, poimaine daca nu le combini nu se apropie.
"Asta e frumos la pescuit, niciodata nu-i ca alta data, mereu e ca prima data."
Pe langa momeala, ce va mai luati cu dumneavoastra?
Edi: Undite, nu? (rade) Si aici sunt multe de zis si fiecare scula se pliaza pe o anumita situatie. Intr-un lac in care pestele se afla la distante mari de mal, e aproape imposibil sa prinzi la pluta; dai cu lanseta, aici iti trebuie mulineta; vezi cate trebuie sa ai? Intotdeauna e bine sa ai optiuni, daca nu trage pe fund, sa poti sa schimbi macazul si oricum ar fi, sa-l prinzi (rade). Cand plec, imi iau pe langa bete, cele mai mici, dar esentiale: ace de schimb, fir, plute, bambine. Aaa, era sa uit (rade), normal ca iti iei cu tine un minciog, sa pastrezi pestele in apa, cat mai mult timp viu si, daca simti ca astrele s-au aliniat, poti sa impachetezi si juvelnicul, in cazul in care prinzi vreun monstru si ti-e frica sa nu-l pierzi (rade).
Trebuie sa stii in ce apa dai, daca e stationara ori curgatoare, si ce peste e acolo. Lucrurile se invata, stim ce gasim in rau si ce gasim in balta. Lucruile se intampla in functie de toate astea si de alti factori, vremea, tulburimea apei, daca pestele a fost hranit, daca locul a fost repopulat.
De unde va achizitionati echipamentul?
Pe multe dintre undite le-am luat din magazine mari, nu neaparat de profil. Firele, acele si momeala, le iau, insa, din magazinele pescaresti. Din doua motive: au preturi mai bune si, de cele mai multe ori, vanzatorii sunt pasionati de pescuit asa ca mai schimbi cu ei o parere. Uneori ma duc si iau de cu seara ce-mi trebuie neaparat si nu am in trusa. Stau minute bune si palavragesc. Daca cel din fata mea a fost acolo unde urmeaza sa merg eu, il ascult, imi spune cum a fost, ce-a facut, ce a prins, la ce a dat.
Cat de costisitoare este aceasta pasiune?
Depinde. Daca dai o taxa de 50 de lei si prinzi cateva kilograme de peste e ca si cum le-ai fi cumparat din perscarie, doar ca esti sigur de ce pui in farfurie, deci e mai bine. Sunt balti si unde preturile sunt mari, de obicei cele amenajate, unde se baga peste frecvent. Acolo ma duc doar cand am bani si imi permit. Pe langa taxa mai pui bani de momeala, de mancare, de combustibil.
Bani grei se dau la concursuri, acolo este intr-adevar o alta adrenalina, dar mie nu-mi place asa tare. Nu va invat eu. Stiti ca se da drumul capturii, exemplarele fiind foarte mari, se fac poze si daca esti pe podium te simti cu adevarat castigator, dar eu simt asta la fiecare peste. Cand il scot din apa simt ca am invins (rade); el lupta pentru supravietuire, pentru viata lui.
Ceva in incheiere?
Da, sunt putin suparat ca acum mi-ati facut pofta de pescuit. Ajung acasa si o pun pe fi-mea cea mare sa mearga cu mine sa scaldam putin ramele (rade). Mi-ar fi placut sa raspund acestor intrebari pe balta, sa fiu intrat in stare. In rest, nimic. Salut pescarii, pe cei profesionisti si pe cei amatori; dar nu pe aia care vin pe balta sa sparga seminte si sa-ti puna intrebari tampite - cam asa cum faceam eu cand eram mic.
de Alexandra Marinescu